Stingerea litigiului de muncă prin Mediere

In speta, angajatorul si angajatul au incheiat Acordul de Mediere care prevedea trecerea angajatului la o categorie ierarhica superioara in cadrul institutiei. Instanţa de judecată respinge Acordul.

 

Se sublinieaza ca Judecatorul nu are rolul de a lua act de Acordul de Mediere, ci are obligaţia să verifice dacă acesta reflectă în conţinutul său rezolvarea reală, în condiţii de legalitate, a fondului dreptului suspus medierii.

 

Astfel încât, analizându-se dispoziţiile HG nr.261/2001, s-a constatat că recunoaşterea încadrării locurilor de muncă în anumite grupe superioare se realizează numai prin conlucrarea dintre angajator şi sindicate sau reprezentanţii salariaţilor cu acordul inspectorilor de stat teritoriali pentru protecţia muncii care nu au încheiat acorduri de mediere.

 

Raportul de expertiză are un caracter generic, nu reflectă concret perioadele lucrate efectiv, condiţiile speciale de muncă.

In schimb efectele acordului de mediere nu se răsfrâng doar asupra părţilor, ci şi asupra bugetului de stat, fondului de pensii. 

 

În baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006, acordul de mediere constituie un înscris sub semnătură privată care trebuie să îndeplinească doar condiţiile generale de fond ale oricărui alt contract, respectiv capacitatea părţilor, obiectul, consimţământul, cauza, datele de identificare ale părţilor, clauzele asupra cărora acestea au convenit, stingerea conflictului, întinderea obligaţiilor asumate de părţi, termenele în care acestea se obligă, motiv pentru care judecătorul  are dreptul  să verifice îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii. 

  

  In recurs, Tribunalul admite ca:

    

 Acordului de Mediere  încheiat între părţi, prin care s-a procedat la stingerea litigiului pe cale amiabilă în urma negocierilor care au avut loc între părţi în cadrul procedurii de mediere si care a avut la bază raportul de expertiză extrajudiciară este VALABIL, AVAND IN VEDERE CA 

 

Disp. art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 modificată stipulează  că  în cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre, devenind aplicabile  dispoziţiile art. 432-434 din codul de procedură civilă.   

 

De asemenea, disp. art. 438 NCPC  prevăd că părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a  solicita să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.  

Sursa: portal.just.ro

Exploatarea unei persoane vulnerabile. Mediere

Exploatarea unei persoane vulnerabile este prevazut de art. 270 Cod penal.

 

Intr-o recenta hotarare, Instanta a incriminat fapta creditorului care cu ocazia dării unui împrumut  de bani sau de bunuri , profitând de starea de  vădită vulnerabilitate  a debitorului, datorată vârstei  stării de sănătate, infirmităţii ori  relaţiei de dependenţă în care debitorul se află  faţă de el, îl face să constituie  sau să  transmită pentru sine sau  pentru altul, un drept real, ori de creanţă  de valoare  vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte  cu închisoare  de la unu la 5 ani. 

 

Mediatorul are obligatia ca prin Acordul de Mediere sa fie respectate drepturile partilor si sa nu exista vicii ale consimtamantului sau alte omisiuni ce ar putea determina nulitatea actului.

Sursa: portal.just.ro

Accident de muncă soldat cu decesul victimei. Despăgubiri. Medierea in actiunea civila

În speță, în urmă accidentului la locul de muncă, AB decedează. În urmă cercetărilor se demonstrează că vină a aparținut victimei în proporție de 2/3. Cazul este rezolvat în instanța atât pe latura civilă cât și penală.

 

Medierea în acest caz pe latura despăgubirilor morale și materiale ar fi fost posibilă.

 

Instanța ar fi luat în considerare acordul de mediere.

 

CULPĂ. Potrivit disp. art.1371 alin.1 C.civ., „în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”. 

 

PREJUDICIU MORAL. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, fără îndoială că decesul tatălui la vârsta de 57 de ani, că urmare a unui accident de muncă, a fost de natură să provoace reclamanţilor, care locuiau împreună cu acesta, suferinţe psihice intense. 

 

CUANTIFICAREA UNEI PIERDERI DE VIAȚă OMENEASCĂ. Durerea pierderii unui părinte este greu de cuantificat în bani, dar nu trebuie nici să constituie o sursă injustă de îmbogăţire. 

 

Din acest punct de vedere, suma de 150.000 euro cerută de fiecare dintre reclamanţi este vădit excesivă. 

 

Având în vedere însă situaţia de fapt reţinută mai sus, dar şi vârsta reclamanţilor, tribunalul apreciază că un cuantum total de 50.000 euro apare că fiind rezonabil.

 

Asupra sumelor reţinute cu titlu de prejudiciu material şi moral, urmează însă a se aplică criteriul de proporţionalitate a culpei, astfel cum s-a reţinut mai sus. 

 

TOTAL STABILIT DE INSTANȚA. Prin urmare, reclamanţii vor fi îndreptăţiţi să primească suma de 2.411,88 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 17.000 euro cu titlu de daune morale. 

 

Sursa: portal.just.ro